în lungi beții e toamna-n venerare,
se năpustește pe morminte vinul
e dulce-n sângele acesta chinul
iar Dumnezeu adie pe cărare.

poveri de vorbe duce-n buze-asinul
din anotimp cu semne funerare...
din arbori pleacă frunza-n înserare
iar omu-și rătăcește-n plumb seninul.

iar frigul se apropie, se-ascute
ne va răcni în carne ca un foc,
de-omăt poeme-n văz ne-or fi crescute.

în minți întunecimile se coc
prin crame,-n ale rațiunii cute...
spălat în lacrimă, pe cripte joc