gândesc și privirea-mi rămâne fixă
încep cu o căutare-n memorie
și fac legături între cunoștiințe

adaog ce știu și ce vreau să știu
fac o sinteză din care să se nască
forma logică de recunoaștere
în care numerele și semnele
capătă semnificații
de întrupare abstractă

dincolo de ele Dumnezeu
verifică
tainele creației sale.

mă inființez în fiecare gând
pe cele exagerate nu le selectez
cu restul nu știu ce să fac
poate scapără undeva o idee
dar nu mă pierd în așteptare
schimb mereu întrebările.

acum forțez necunoașterea
până mai există
până îi sar cercurile strâmte
de pe rotundul împerfect.

găsesc că lumea nu e pe gustul meu
e prea închisă-n geometrii

am tăcerea pusă sub cupole
o explicație nu poate fi definitivă
ce nu se vede și nu se simte
este totuși la locul său ascuns
de unde trimite semnale.