și dacă m-ai lua de după mijloc și
ai închide Pământul într-o cutie veche
tăinuită lângă inima ta
ai agăța-o, chicotind, de gâtul meu
și dacă n-am avea chipul pe care îl avem
ne-am îndrăgosti în dimensiuni spirituale
am inventa un alt mod de a face dragoste
în esență am fi unul și mie mi-ar fi
bine, ne-ar fi să uităm să fim umani!
să scot câte o pana pe oră din fiecare
aripă de pe spatele tău
să-ți scriu cu ea pe brațe poeme tatuate
și apoi să iubesc la nebunie
felul în care ți-aș reconstrui aripile
mai albe, mai pline...
...atât de frumos
mi-ai ascunde tristețile în ele...