eram doar în șort
alergam într-un parc
de-o parte și alta de-alei
cireși japonezi își scuturau floarea
era zi în amiezi era soare
aerul dulce suav
de la polen îmi ziceam
fără efort alergam și-mi plăcea
desculț alergam pe covor de petale

doar ce mă întrebasem de ce sunt singur în rai
când undeva în față zăresc
siluieta unei femei îmbrăcată în alb
ițiindu-se de după trunchiuri
am iuțit pasul
eram curios cine mă spiona...

ne-am îmbrățișat în ninsori de petale
pe gură m-a sărutat și mi-a șoptit
hai cu mine...

privesc în întunericul de la cinci fără zece
prima ninsoare îmbracă totul în alb
ziuă
dacă tu ești femeia
sărutul trezirea
spune-mi unde mă duci
și ce-om face noi azi?