Nocturnii păstrează-n album
Poze cu vise şi fum;

Credeam că mi-e teamă în doi.
Pe drumuri pavate-n noroi,

Am pus felinarele roşii
Să nu mai întrebe de noi.

Şi cred că ar fi foarte simplu
Să mătur pe unde-am umblat,

Dar știm amândoi mult prea bine
Că totul e developat.

„Ei, şi?”, mă întrebi ȋntr-o doară,
Cu mâinile pe un făraș,

Să facem din noi chilioară,
Filmând din oraș în oraş.

Cu frunţile semi-serene,
Şi-n suflet cu roade perene,

Păstrăm în album numai vise,
Lipite-n cuvinte nescrise.

Păcatul din mine se stinge
Şi iadul spre seară învinge.


17 mai 2016 – 3 iulie 2017, Constanţa