nimeni nu trece în veşnicie fără un sărut

pentru că
ascuns în buzunarul de la piept al smokingului
ornicul minţii-i cu arătătoarele gazde
pentru trupurile noastre ciobite de răceala nopţii
răceală furişată sub coasta stângă ca fiara flămândă
iubito

iluziile-s porţi nedeschise
iar cheile zâmbete vândute pe sub mână
mână grea pe coapsa destinului
furişat hoţeşte în inimi scobite
unde fiecare clipa de roşie aşteptare
este izvorul unei albe crizanteme

azi e etern
nimeni nu doarme
şi chemare de lup e urletul
unui mâine montat în cameea unei albastre iluzii

orbitoare ne e devenirea
dar
ce noroc
noi şi numai noi
ne suntem depănătorii în cerc ai timpului nostru

iubito