mi-am pierdut inocența în carul cu fân
când urcam Golgota într-al lumii convoi
ce mult aș fi vrut copil să rămân
să nu îmbătrânesc pe drumuri de noroi.

ce mult aș fi vrut să miros a roză
ca pielea de copil neprihănită
să nu simt niciodată starea de nevroză
cu privirea de stâncă lipită.

urc precum Sisif o piatră pe munte
dar mereu se prăvale cu mine
sudori de gânduri alunecă pe frunte
nutrind cu toată forța o schimbare în bine.

urc pe Golgota crucea grea în spinare
în vârf e Dumnezeu să îmi dea alinare.