trecutul mă macină la fiecare pas
mă asediază amintiri din tinerețe
curge timpul în mine ca într-un ceas
tezind în mine avânturi mărețe.

aud prefacerile lumii în simțuri
rezonanțe triste într-un vârtej universal
murmurul izvoarelor care dezgheață țurțuri
pe valea ființei mele - suflet provensal.

simt adesea mari nevoi de consolare
recompensa mângâierii după multe patimi
fericirea magistrală pe câmpiile solare
imagini îngemănate cu șuvoi de lacrimi.

moartea mă uzează în fiecare zi
dar las în urma mea noian de poezii.