Se urcă pe trepte prea înalte
de unde pot să cadă ușor
și nici nu înțeleg ce caută acolo.

E o persiflare a idealurilor mulțimii,
un imens gol care le înghite
cu o pâclă de fum să le acopere ochii,
dar lemnul crucii prinde rădăcini
și morții își trimit blestemul
la momentul potrivit.

Își pun războaiele-n cărți
și cred că se joacă cu focul
iar schimbarea arde orice compătimire
într-un iad al pierzaniei.

Se vor șterge și urmele celor fără țară,
noaptea în care intră
este una fără lună și stele.