Ce puƫin i-a trebuit iernii,
Să-și ȋnflorescă ghioceii.
Ce nesfârșită pare iarna,
Când e albă ca zăpada.

Ce puţin i-a trebuit soarelui,
Să lumineze verdele câmpului.
Ce minune verde - albă
Ghiocei născuti din iarbă?

Cât curaj, ce nebunie,
Câtă sete, ce furie,
Să te ȋnalţi din nemurire.
Trei petale și o frunză
Şi să te prefaci… ȋn floare.

Zamfir Alin