Eram fericit... cînd
Mi-ai închinat tălpile tale,
Și mi-ai spus:
,,Fă-ți al tău pămînt din ele,
Din pielea mea fertilă,
I-ai unge cambrarea
Și i-ai cînta,
Răsuflarea nopții din dînsul
Te va elibera”;

Scînteia irisului tău
Va fi lacrima lumii
Vălurind mută, selenară
În fața unor țărmuri
Ce-ntrupează parcă
Niște gigantice mîini de ceară.