frica de moarte ca spaima de gropar
le ard cu lumânarea aprinsă de credință
rostesc o rugăciune descrisă în tropar
nu risipesc ideile le port cu chibzuință.

unde e veșnicia nimeni nu îmi spune
moartea se apropie cu pași grăbiți
știu că soarele din mine nu va apune
va străluci mereu peste munți fericiți.

când totuși am să mor voi răsări un tei
să împrăștii miresme în primăvara lumii
îngerii cerului mă așteaptă la ei
unde fericirea o clădesc heruvimii.

aș vrea să repar greșeli din trecut
să plec din lumea sură în rai absolut.