Pe valea cu Prutul
Singură, 'ncet,
Trăiește mama
Unui liric poet.

Când mai senină,
Când mai tristă.
Și crede că fiu-său
E mare ministru.
Ci fiul
Mai sapă versuri și-acu,
Care se publică,
Iar care nu.
Ci fiul vine
Vara-n vacanță palid
Și fraged ca o faianță.
Se zbuciumă aprig
Noaptea întreagă,
Alături se chinuie
Mama sa dragă.
Poetul tot bate
În piatra hârtiei,
Iar mama cu lacrimi
Perina scrie.