Am nopți cu păduri de mesteacăn
sorb de sub coaja lor apă vie
în frumoasele primăveri de argint
ce mă încarcă cu energie vitală

întors din vis
mă faci să gust din viață
cu graba clipelor năpustite peste trup

nu-mi doresc suferința uitării
desprinderea de real
vreau să rămân cel care sunt
fără de margini și sfârșit