când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape
mă trezesc fericită cu iubirea în brațe
alintă-mă iubite să te simt aproape
nu lăsa tristețea neagră să mă înhațe.

te blestem să mă iubești până la moarte
cum eu te iubesc până la marginea luminii
dar ce păcat că timpul bătrânețe împarte
și ne trecem și noi cum se ofilesc crinii.

o viață întreagă și încă alte zece
eu doar la ține m-aș opri să te iubesc
dar ce păcat că viața repede se trece
gânduri și sentimente în vânt se risipesc.

sărută-mă iubite ridică-mă la stele
să ard în raze apăsările grele.