M-aș dărui cu totul, dar sunt pură,
Și nu prea știu; nu-s meșteră-n cuvinte.
Și astfel luminoasa ei făptură
Mă strânge-n brațe-ntr-un elan fierbinte.
Eu o sărut pe ochi, pe păr, pe gură.
Dar ce ciudată stare mă cuprinde?
Cel ce făcea pe meșterul năvalnic
Se face-acuma mic și-arată jalnic.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș