Însă, gândind mai mult la trista-mi soartă,
În suflet am simțit că-mi ard blesteme,
Râzând, cătându-mi mie însumi ceartă.
Dar vai! nimic nu se-ndrepta. În vreme
Ce ea dormea, și mai frumoasă. Moartă,
O lumânare-n fum părea că geme.
Zilei de lucru, orei de răscruce
Somnul odihnă vrednică-i aduce.



Traducere Ștefan Augustin Doinaș