ca-n ultimul cadru de film noir
abia mă țineam după tine
alergam disperată să păstrez ritmul
cu dezertorul care vorbea întruna
sânii mei erau reci începuse să îmi fie foame
ne-am oprit să mâncăm chinezește
erai strident în restaurantul ăla minuscul
încât am rămas singuri printre toate mesele
și au pus o muzică asiatică
un plus de romantism și o supă fierbinte
deodată m-ai privit pentru prima oară
ai văzut cât obosisem “ești cea mai iubită”
și am plecat în direcții atât de diferite
ca într-o tragedie antică eram eroina
care fugise din brațele autorului
pentru că anonimatul e o cadă fierbinte
o plimbare cu taxiul în noapte
fluxul imaginației printre mere așezate simetric în tavă