Timpul a trecut pe lângă tine ca un călugăr,
ai rămas nesupusă grăbirii existențiale,
nu ai simțit niciodată arderea cu flacără,
nimeni nu ți-a pus paie pe foc.

Biletul de intrare în ritm a fost o invitație
și te-ai înscris în opera de creștere a ierbii
cu umbrele și luminile risipite asupra ei,
cu seceta și ploaia iscate,
într-o bucurie și ură aproape de nepăsare.

Cine te mai poate schimba când nu simți nevoia,
iar îndoiala pune stăpânire pe încercare
și nu crezi în ambiția ieșirii favorabile din rând.