Noaptea căzută deasupra munților
și-a rupt câteva coaste
eu am privit din depărtare
și n-am văzut o schimbare la față
care să mă doară.

Nu m-a certat nimeni
dar nu mă simt atât de liber
încât să jubilez de bucuria vieții
deși m-am rupt de toate legăturile reci
am gheață sub picioare
și nu se topește.

Întunericul nu se destramă
noaptea nu se lasă îndrăgită
își pune flori la pălărie
și defilează pe drumuri înfundate.

Ce mai aștepți?