lumina-i ca icoana la care mă închin
crini albi și roz brodez pe trena ei
cu credință mare mă separ de chin
și inventez rugăciuni ca temei.

purific iubirea pentru Iisus Hristos
îmi limpezesc greșelile în apă de izvor
și maicii Dumnezeie îi aduc prinos
de recunoștință pe-al cerului pridvor.

sufletul meu e vast laborator
în care experimentez bucurii și succese
grija ca necazul e afect trecător
și nu-mi las mintea să piardă procese.

am în conștiință o colecție de sfinți
mă învață îndumnezeirea ca niște părinți.