Pe faleza unui țărm...frumoasele mării,
valuri înspumate și țipete de pescăruși,
în golful care-mi intră adânc în simțuri.
Clădirile-s colorate de crepusculul de seară,
ochii-mi văd albastrul estompat
și pe buze arde iubirea dorită.
Vântul adie pe la urechi și apasă pe tâmple
cu clipe fugite din stepă.
De la o fereastră privești neastâmpărul din port,
se lasă liniștea nopții peste luminile verzi,
luna stă cu secera deasupra mării, urmărește,
tu te retragi obosită în camera galbenă
eu aștept...și nu mai cobori.