amiază tîrzie,cu gust de cafea amară
în tonuri de gri aurit.
îmi pare că timpul începe să prindă culoare.
o sorb în tăcere și vîntul îmi sună
cu glas de soprană și mers de cadînă.
o masă retrasă și-un pled cam pletos
îmbracă în iarnă un înger duios
cu aripi de spumă și ochi de abanos,
privind cu sfială spre omul stăpîn,
spre cei care pleacă,spre cei ce rămîn.