spune-mi
de ce laşi lumea să închidă
perla înăuntru ca pe un ideal condamnat uitării
speranța e o armă încarcată
peste care îți aşezi perna în fiecare noapte
înainte să te culci
câteodată are loc o mică revoluție neuronală
îți tragi un glonț în cap şi reuşeşti să adormi
să te trezeşti
şi fără să ai vreun cuvânt de spus
lumina se manifestă prin ochii tăi
universul se naşte şi moare prin tine odată cu tine iar ție ți-e teamă de el
ca şi cum ai uitat că tu l-ai crescut
de când era un pui de pitbull
ea te aşteaptă
tu coboară până-n miezul beciului
ia-ți arma cu tine
las-o acolo şi smulge în schimb
perla din tenebre