undeva în cer mă așteaptă părinții
mă gândesc la ei cu puterea minții
mult aș vrea să mai fiu o dată copil
într-un ambient drăgăstos stabil

ce mult aș vrea tată să mă mai duci
în pădure pe la cuiburi de cuci
voioși să adunăm ciuperci și lemne
conduși întotdeauna de a soarelui semne.

să-mi cumpere mama o rochie de paște
să simt cum fericirea în mine renaște
toți la biserică să cântăm pricesne
toate grijile să se destrame lesne.

de undeva din cer părinții mă veghează
recunoștința sfântă precum crezul durează.