Adaug cuvinte pe o hârtie albă,
când vreau să le așez într-o ordine firească
se deschide fereastra și hârtia zboară jos.

Cățelul atent o prinde în gură și fuge cu ea
nu vrea s-o lase din gură,
degeaba încerc, totul este în zadar,
poemul meu mai așteaptă o vreme.

Alte cuvinte așteaptă la rând,
dar mai bine fixez o idee
pe care o port în gând demult timp
și se aștern un amar de rânduri
în care am să pun câte o metaforă.

Tu, Doamne așează-mi în sufet dragoste
și poemul capătă sunete în silabe
ca un cântec cu note de dorul iubitei,
încât se sparge frumosul în părți
și nu pot să-l mai pierd
cu voia ta îl scriu.