Acum,
se lasă la poartă virusul care ucide,
teama închide oamenii în casă.

Prin toate mijloacele se anunță durere și moarte,

nimeni nu știe dacă haosul se va sfârși
sau cei care rămân vor trăi în el.

Degetele ce scriu cu mâna tremurată
ca frunzele plopului,
nu știu ce mai pot atinge.

Singura șansă e așteptarea,
oricum lumea de mâine va fi altfel
pe marginea prăpastiei
ascunsă în ceață.