Sunt șanse tot mai mari să-mi fac check inul,
Mă pun să beau din apa vieții,
Să cer o amânare pe proces.
De-a lungul vieții-am învățat,
Că nu fac eu traseul, doar merg…
Ca un nătâng bătând câte un semn,
Căci drumu-i doar al meu
Și pentru mine pregătit,
Dintotdeauna presărat cu flori,
Din care n-am să rup,
Căci le-am udat cu lacrimi.
Deunăzi am pus un semn,
Un hoț mă fură,
Din ață câte-un pic îmi ia,
Dar știu de ce… eu mai greșesc,
Că-s om nu Zeu, ce spectator,
Privește pe toți copiii lui,
Lovindu-i cu biciușca.