Peste tot bântuie mortea,
tăișul subțire cu otravă fierbinte
se risipește de la om la om.

Teama se închide în trup
și ochii capătă o privire de ceață,
de simt cum se așează praful pe cuvinte.

Tu rupi armura de taină
și îmbraci o ie de in,
dar ești mai departe de mine,

rămân ca un adaos izolat
de lumea din care am plecat
mulțumit că trăiesc.