dacă am scrie totul despre viața unui om
ca și cum am crede că omul e măsura tuturor lucrurilor
și ar trebui să notăm toate stările lui intelectuale sau afective
și toate întâmplările vieții lui cu toate semnificațiile lor
într-o viziune integrativ-holistică
analitic dar și sintetic și sinergic,
luând în calcul toți factorii sociali, politici, economici
și interdependențele lor
și întreaga cunoaștere și necunoaștere pe care omul acela o are,
desigur și notații asupra acuității tuturor simțurilor sale și
efectelor lor asupra mediului și ale mediului asupra lor,

oare câte milenii ar dura, pentru numele lui Dumnezeu?
poate aceasta este vârsta probabilă a civilizației noastre,
ori poate aceasta e speranța de viață a speciei noastre,
poate că nu am fi în stare să terminăm niciodată,
fiindcă istoria nu ne așteaptă pe noi, cei din spatele birourilor,
cei tăcuți și aplecați către cele scrise,
fiindcă odată cu scrisul nostru crește sau scade presiunea atmosferică
și noi înșine suntem tot oameni, și îmbătrânim și dăm ștafeta
mai departe, printre alte peisaje și alte condiții de viață,
cu alte femei și copii, alte lacrimi sau zâmbete,
pe care nu le putem opri când scriem totul despre viața unui om,
din care, oricât am vrea sau nu, oricum și noi facem parte

și mai iese uneori soarele de după nori și strălucește
apa râului mai puternic, apa care curge fără oprire