Luminile lumii în retina nelumii se nevăd.

Durerile luminilor își ling rănile în culcușul de conuri.
Peștera cu bastonașe e friguroasă de crapă gândurile,
fisiune produsă de plânsul îmbogățit.
Adevărul-piticot șade pe tabla muribunzilor.
Lumina dă cu zarul la începutul simțurilor.
Precum un boschet care noaptea iese din mare și ziua pare o pădurice rece.
Dar sunt chestiuni pentru care lumina nu are zar.
Sunt zaruri care fac uragane!
În peștera cu bastonașe e urlet prelung,
se aude cu armonice din pereți!
De aceea durerile luminilor nu au cum să stea în întunericul acela.
Cu globuri de gânduri sfărâmate de fisiunea jindului, peștera se ascunde!
Deodată luminile se simt trup muscular în cochilie.
Au indigestie de necuprins.