Două tenculețe înalte,
m-așteptau pe micul pat,
la bunica în odaie,
mirosind a „altă dat*”.
Stau de vorbă pe tăcute
în căsuță la bunici,
cu păpușile cuminți,
rămase de mine mici.
Le privesc iscoditoare:
Ce să fie ele, oare?
Îmi tresare iute un gând:
A, sunt cărțile cu care
Sfânt bunelul m-a crescut!