Mi-e dor de anii-n care fugeam nepăsători
Înconjurând a lumii alei bătute-n flori,
Zâmbind la viitorul ce părea doar un vis,
Dar azi suntem acolo și nu e paradis.
Ne zugrăveam imagini cu vieți de nedescris
Pictate din romane cu iluzoriu scris.
Prezentul însă-i aspru, neobosit torent,
Cu valurile sale ne udă permanent,
Înghite fără milă tot visul ce-l nutrim
Fără să ia în calcul că mai și obosim.
Ne-ntoarce-n a lui ape mereu nepăsător
Și ne aruncă-n zile total nepărtinitor,
Nu-și face o secundă timp pentru-a poposi
Și a vedea ce noi demult doream a fi.
Închidem tăcuți ochii cu suflet tremurând
Și ne trăim prezentul, trecutul adulând.