Îmi intră sub piele teama,
sângele se grăbește și respiră adânc,
se pun în mișcare nervii odihniți.

Eu pot să mai aștept impactul
cu teama respinsă.

Se îmbracă în timpul care pleacă
și rămâne numai umbra visătoare
cu miraj la pândă scăpat înlăuntru,

dar eu nu știu nimic
și aștept dangătul clopotului
la marginea vieții.