De Rusalii se deschid cerurile și pogoară duhul,
se varsă peste noi amforele timpului.
Aștept slobozirea bucuriei pe umeri,
tu te urci în mine cu rădăcini cu tot,

destinul rămâne fără orizonrt.

Noaptea se învăluie în mătase cu fluturi,
se pregătește vinul sfințit
pentru masa de ceremonie.


Tu îmblăzești arșița zilei,
îmi așezi în față răcoarea ploii.

Din inima lemnului se naște crucea
la care ne închinăm cu evlavie
pentru ca Rusaliile să rămână sfinte.