s-au strâns pe cer norii gravi de furtună
și stelelor nu li se vede strălucirea
copacii tremură sub spaima nebună
s-a abătut și peste ei nenorocirea.

ramuri între ele se lovesc cu putere
trosnesc din rărunchi arborii fragili
codrii ridică-n cer gemete de durere
dar nu au uitat că pot fi agili.

se unduiesc ca într-un bolero nebun
crengile-și apleacă până la pământ
găsesc în sevă sentimentul străbun
că n-are voie codrul să se lase înfrânt.

ora nefastă a trecut liniștea se-nfiripă
se-aude printre ramuri fâlfăit de aripă.