deseori poezia este un manifest liric
potpuriu de revolte țintind bolta de azur
altarul freamătului al zbuciumului fizic
o formă a trezirii cu cuvintele în jur.

cum trece timpul prin poemul visceral
mesaj carnal cu dulci momente de iluminare
este sentimentul care se ridică în astral
pentru stele pentru lună ca o alinare.

empatia pentru vers este deja legendă
aforisme lirice din nopți una și o mie
înstrăinate de cadența vaietelor incomodă
a spaimelor grave aduse de cumplită pandemie.

în suspine neauzite de nimeni se naște versul
răscolind cu întrebări întreg universul.