Oricît de mare-l credem și oricât de capabil,
Totuși, un gol în suflet există... Poate-s multe !
E-un adevăr sensibil, dar este pardonabil,
Căci nimeni nu-i perfect în lumea cu tumulte.

De cum ne naștem, viața, părinții, știința, școala
Ori anturajul - prieteni - ori muzica, ori arta -
Tot ce-i cultură - toate, vor să ne umple coala
Care-i cu totul goală când vieții-i trecem poarta.

Și, zi de zi, ne-o umplem până ne-o facem plină,
Încât cei mândri strigă: „Acum noi știm de toate !”
Poate chiar eu, ca dânșii, crezând că n-am vreo vină,
Mi-am zis la fel; și totuși... ceva-mi lipsea din date...

Până-ntr-o zi când, sigur, simțeam că-s două goluri -
Și-s mari ! Erau CREDINȚA și celălalt - IUBIREA...
De fapt, sunt două aripi ce ne înalță zborul,
Iar de-mi lipsesc din suflet, săracă mi-e trăirea!

Fără Credință, viața-i zigzag prin labirinturi,
Cu mari intrări splendide, dar toate se înfundă,
Căci ea e Farul vieții ce-n inimi dă alinturi.
Cei care o sfidează în bezne se afundă !

Iubirea-i o fiică-a Credinței - și-i divină.
Ea e la fel de sfântă dacă-i adevărată !
Ea-i marea fericire, de-i pură și deplină,
Căci dragostea-i chiar viața - și-i binecuvântată !

Iubirea e regină pe cosmica natură:
Ne-a zămislit fiorii din noi în mii de fețe,
Ne-a îmbrăcat în taine cu-o mândră țesătură,
Încât atunci când arde - dă vieții frumusețe...

Golurile mari din suflet în clocot de cleștare
Ne saltă-n ochii lumii de-s pline și-s sfințite.
Devin munți pân' la ceruri ori stele orbitoare,
Fiind valori de aur în lumea de ispite.

Glen Ellyn City, 5 oct. 2020