În goana vieții uit să mai trăiesc
și zilele rapid se rostogolesc
de parcă le grăbește cineva...

Și nici nu mai știu să observ lumina
cum își schimbă umbrele prea coapte,
că imediat se și face noapte.

Mă antrenez să am acea anduranță
de-a lupta cu orice ignoranță
care mă oprește din visare...

Am să-mi las gândul iar să zboare -
să pot surpa contaminate lumi
ce mă oprește să fiu eu însumi

Copilăros, chiar de sunt adult,
mă joc de unul singur
și exult.