nimic nu mă împacă mai mult ca versul
adagio al iubirii scris în limba dulce
face să vibreze în mine universul
furia și mâhnirea poate s-o descurce.

versul îmi e dorul de zi și de noapte
îl întâlnesc la magistrali poeți
magice idei care devin fapte
îl păstrez în inima cu șapte peceți.

mănânc versul ca pe-o pâine de lumină
îi simt seva circulând prin sânge
cuvintele care cu raze se îmbină
literele ce formează verbul a învinge.

mai scriu un vers pe-o aripă de dor
și mă avânt spre cer ca un condor.