Ca un cal îngerii aleargă și pasc
În gândul pe care din mine îl nasc
Și trec căutând cuvintele crude
În orizonturi venind de niciunde.

Copita cu care calcă în gânduri
Urme gravează pe focuri și sâmburi.
Lovește în pământ ca niște rupestre
Dălți care desenează ferestre.

Și pretutindeni-și îngeri aleargă
Hergheliile ce în sine le poartă.
Desenând imagini în fuga lor văd
Plase aruncate ca un năvod.

Copitele ce lovesc piatra trezesc
Dorul de zboruri în nesfârșitul ceresc.
Atingerea ca un cal mi se pierde
În îngerii câmpului verde.