n-am o pricină anume să am supărări pe viață
aș fi vrut să fie lumea mult mai bună
aș fi vrut să fie cerul neacoperit de ceață
să văd cum mândra Luna zâmbește la tribună.

ea mi-a dat vise mărețe și iubirea pentru țară
ea mă ninge cu speranțe și cu optimism decent
în lumina ei regească blândă ca o primăvară
văd că cerul mă cunoaște pune pe mine accent.

când se primenește Luna în haloul de lumină
și veghează ca o mamă somnul dulce-al omenirii
eu scriu versul cel cuminte și cu aură senină
am împrumutat din stele tainele ademenirii.

stau și eu cu ea de veghe cu o rugă la-ndemână
vreau pace prosperitate în cetatea mea română.