Îmi erau tare dragi toate înfrîngerile
ploile care m-au ocolit și sentimentele
trecătoare de vară
oamenii legați în serie ca o instalație
de brad
începusem să iubesc și nu știam de ce
alergam desculț mâncând pământul
spre miezul lucrurilor
în mașina de spălat a timpului
lucrurile se ridicau spre cer
se tăiau în iarbă
în copaci în păsări
în adevărul despicat ca o coastă
de suliță.

Mi-am scos coiful și priveam
originea luminii.