De oameni fără să-i urăsc eu m-am ascuns
În singurătatea mea doar prieteni m-au ajuns
Iar ei constatând situația-mi sumbră
Mi-au zis să nu folosesc mintea ca umbră
Dar eu aștept primăvara ca să mă ascund
La umbră lângă apă cu picioarele pe prund
De acolo pot să controlez orice ungher
Pe care îl are mintea mea curând stingher
Cred că la oraș era prea multă aglomerație
Aici la pescuit nici peștele nu are stație