Un fulg aș fi pe mâna ta,
cu fir de viață pulsând în el,
să mă privești cu puritate,
ca luciul florii din inel.

În aer glasul să-mi respiri,
să-ți fiu un zâmbet de mister,
pe buze șarm de-amor subțire
și-apoi să plec, în vis să pier.

Să scapăt din amnarul zilei,
când raze coapte ușor te-ating,
să fiu lumină pe chip și fire
și-apoi în pleoape să mă sting.

Să-ți fiu nepieritorul farmec,
prin inimă versul cu puls,
să mă atingi cu adierea
din șoapta ta, timid impuls!