galbene paie în așternut de femeie
și zăpadă molcomă la ea în pumn
cu care se spală
sunt un om de zăpadă
în vara asta pocnitoare și plină de paie
făcut din oase de femeie și din pădure verde sau albă
multă durere se plimbă prin lume
cu picioarele ei
însă
subțiri și străvezii
trece mai departe
prin care se văd vinișoare
văd un bordeiaș căptușit cu paie uscate
este vară
nu vreau să plouă cumva peste ele;

aproape mi-e frică
nu vreau să plouă peste acoperiș

Câte ore
s-a oprit ceasul
din stanța mare mirosind a mere puse la uscat și a vechime