Fuge timpul ăsta ș-un an a mai trecut,
O țâră mai bătrân, nițel mai priceput,
Mă-ncearc-ambiția unui nou început,
Și pun în rama vieții tot ce am făcut!

Păcate sunt puține și sunt sărac din fire,
Nu am nimic pe nume dar am multă iubire!
Caut ca un bezmetic ce-n față mi s-arată
Și mă îmbăt cu vise ce s-au aflat odată.

Stau la ocazie când îmi crapă măseaua,
Uit de pretenții când mă strânge cureaua,
Aproapele-l iubesc atunci când îmi permit
Și-s plin de povețe când alții n-au nimic.

Am vicii numărate ce le-am lăsat departe,
Mă urmăresc, mă-mbie, în visele deșarte,
Doresc ce-i omenesc și ăsta mi-i păcatul,
Să am destul și să-mi doresc ce are altul!