Ce răscolire de gând!
unu din doi pleacă mereu primul
ce abur, o fi și sufletul cel fără de nume căzând
ca un răsărit arcuit în întuneric, te simt
e un colț de zid scorojit
ce-l privești peste umăr în uitare
acuză-mă de calvarul de a rămâne în iubire smerit
(cu sau fără păcate)
acuză-mă de slăbiciuni visătoare
sau ceartă-mă de toate sentimentele mele...
în larg aruncate...
(ce răscolire de gând!)