O cerere

Voi, veşnici ai cerului si-n coruri
cerneţi cuvinte din susul liniştii
sloboziţi podoabe celor goi nu doar
picuri din ploaia ce cade,
poezii neştiute pământeanului
aşterne în perne cu puf,
iar din soare, daţi mai mulţi sori

unu pentru bolnavi copii
şi-i scaldă sănătoşi, luminaţi
unu pentru mame, să-l aibă doar ele
vor şti cel mai bine să-l împartă
dă şi taţilor unu, acolo în hăul
din adâncuri,cu lampă în frunte
îl dã
şi mulţi sori pentru toţi
să te pot scrie soare,
soare de mamă,de taţi,de flori
de apă, de grâu
şi unu mai mare decât cel mare
celor ce nu te-au privit niciodatã
în hora din întunericul lor.