Într-o seară am vrut
să ucid amurgul
părea prea aproape
de câmpie
am întins mâna
spre secera lunii
însă mi-era teamă
să nu se surpe marginea zării
peste iubire,

într-o vară am vrut să ucid marea
înotând până în răsăritul de soare,
părea că vrea să înece
silueta fetei morgana
și ideea de depărtare,

într-o noapte
am vrut să-mi pierd amintirile
în pustiul tavanului
ca picăturile de ploaie
dar nu am reușit
decât să strivesc lacrimile,
rouă de fluture
strălucitoare